A fost un sfarsit de saptamana deosebit…A fost deosebit pentru ca am avut ocazia sa vizitez cateva locuri pe care demult imi doream sa le vad, sa le descopar.
Prima “descoperire” a fost Biserica Fortificata de la Cisnadie – un loc deosebit, un loc incarcat de istorie, de amintiri si de povesti. O Biserica veche (ridicata undeva la inceputul sec XIII), un lacas cu piatra rece, dar care te invita sa-i afli povestea. A fost ridicata initial ca o bazilica romana, iar apoi, in sec XV-XVI a fost transformata dupa stilul gotic in ceea ce vedem noi astazi.
Dupa atacul turcilor din 1493 biserica a fost fortificata prin suprainaltarea si dotarea cu metereze a turnului central, suprainaltarea absidei si construirea deasupra portalurilor laterale a altor doua bastioane. Biserica a fost inconjurata de trei centuri de ziduri prevazute cu coridoare de aparare, turnuri si bastioane precum si cu santuri ce puteau fi umplute cu apa, astazi astupate. (www.hoinari.ro).
In 1795, Turnul clopotnita, a fost primul din Transilvania pe care s-a montat un paratrasnet, pentru a fi ferit de incediile provocate de trasnete.
Turnurile inalte si bine pastrate si cele 3 randuri de ziduri care inconjoara aceasta biserica, ne duc cu gandul la trecutul tumultos si nesigur, bantuit de razboaie si rautate dar si la puterea si vointa oamenilor de a-si apara ceea ce le apartine. Astazi, este una dintre cele mai bine pastrate si intretinute biserici de acest fel din Romania.
Nu pot decat sa admir si sa povestesc mai departe ceea ce am vazut si sa sper ca monumente ca acestea nu vor disparea si ca ne vom bucura de prezenta lor cat mai mult timp.
Cu siguranta ca Biserica Fortificata din Cisnadie este un caz destul de fericit. Aici exista ghizi tineri, gata oricand sa iti povesteasca istoria locului, este foarte bine intretinuta si cu siguranta are foarte multi vizitatori. Sunt insa, alte biserici de acest fel, aproape uitate, biserici inchise, biserici ale caror porti se mai deschid doar atunci cand un grup de vizitatori trece prin sat.
Suntem de multe ori prea gabiti sa mai ascultam povestile, prea ocupati sa facem fotografiile…si cred ca asa am fost si eu in excursia asta unde totul a fost ca o cursa (multi oameni, multi fotografi, putin timp). Imi doresc sa revad aceste locuri, sa le ascult povestile si sa le cunosc trecutul.
